Căutarea de către Uniunea Europeană a unei autonomii strategice deschise este un răspuns necesar la lumea noastră în schimbare rapidă și din ce în ce mai tranzacțională, în care se intensifică rivalitatea dintre marile puteri, generând provocări complexe, multidimensionale și fluide.
Dacă dorește să rămână un actor global de prim rang, Uniunea trebuie să fie mai unită și mai asertivă, să tragă învățăminte din crizele multidimensionale multiple recente și actuale și să își pună în aplicare reformele necesare. Nu mai trebuie să continuăm ca de obicei.
Autonomia strategică deschisă a UE se referă la capacitatea Uniunii de a acționa în mod autonom atunci când și unde este necesar, și împreună cu partenerii ori de câte ori este posibil, în toate chestiunile de importanță strategică.
Este modalitatea prin care Uniunea își poate urmări interesele și valorile fără a se baza în mod excesiv pe resursele și capacitățile actorilor externi și pentru a rezista șocurilor de natură diferită datorită unei utilizări eficiente și durabile a activelor sale strategice, pe baza autonomiei noastre de decizie și a autonomiei de acțiune.
Autonomia strategică deschisă a UE necesită colaborare, coordonare și sinergii între diferitele politici externe și interne din cadrul Uniunii.
Acest document are ca obiectiv elaborarea unei interpretări progresive holistice, multidimensionale și coerente a conceptului de autonomie strategică deschisă a UE pentru Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European (Grupul S&D).
