Aici oferim o prezentare generală a istoriei extinse a Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European (Grupul S&D), care a jucat un rol crucial în modelarea politicilor Parlamentului European de la formarea sa în 1953. Grupul S&D a lăsat o amprentă de neșters asupra peisajului politic al Uniunii Europene, cu repere semnificative care au influențat organizarea și direcția Grupului. Înființat ca grup socialist în Adunarea comună a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului în 1953, Grupul S&D a devenit în prezent unul dintre cele mai influente grupuri politice din Parlamentul European.
Imagine: Miniștrii de externe semnând Tratatul de la Paris, 1951
La începutul anilor 1950, Robert Schuman a propus planul Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO), care urma să se dezvolte și să evolueze în Uniunea Europeană. Socialistul Paul-Henri Spaak din Belgia a devenit primul președinte al Adunării Comune a CECO.
În aceeași perioadă, socialiștii europeni au restabilit legăturile și au ajuns să fie cunoscuți sub numele de Internaționala Socialistă. Organizația a înființat un grup de studiu privind unitatea europeană, iar în urma reuniunilor din iulie 1951 până în august 1952, Comisia specială a convenit asupra unei politici în zece puncte pentru o Comunitate Europeană a Cărbunelui și Oțelului, marcând prima politică transnațională a partidului socialist privind integrarea europeană.
Ca urmare, în septembrie 1952, partidele naționale din cele șase state membre au înființat Grupul socialist în Adunarea comună a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului. În decurs de un an, Grupul socialist a stabilit un birou și un secretariat permanent la Luxemburg, Guy Mollet (SFIO Franța) fiind ales președinte al grupului. Acest lucru a urmat precedentului de cooperare stabilit în cadrul Internaționalei Socialiste și al Adunării Consultative a Consiliului Europei.
Imagine: Paul-Henri Spaak & Guy Mollet, 1953
La mijlocul anilor 1950, au început negocierile pentru două noi tratate - Comunitatea Economică Europeană (CEE) și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM). Pe lângă Schuman, mai mulți alți politicieni proeminenți au fost implicați în crearea tratatelor CEE și EURATOM. Paul-Henri Spaak, de exemplu, a jucat un rol-cheie în negocieri și a fost unul dintre arhitecții Tratatului de la Roma.
În 1957, a fost semnat Tratatul de la Roma, care a instituit oficial CEE și a pus bazele viitoarei Uniuni Europene. Grupul Socialist a jucat un rol-cheie în susținerea unei dimensiuni sociale mai puternice a tratatului, ceea ce a condus în cele din urmă la includerea unor dispoziții privind politica socială și drepturile lucrătorilor. Una dintre aceste dispoziții a fost Fondul social european, care a oferit sprijin financiar pentru programe sociale și de ocupare a forței de muncă în întreaga Uniune Europeană. Socialiștii erau, de asemenea, în favoarea eliminării barierelor comerciale, dar numai cu garanții de protecție pentru lucrătorii europeni. Acesta a fost un pas important către crearea unei piețe europene unice axate pe drepturile sociale.
În 1965, a fost semnat Tratatul de fuziune, care a fuzionat instituțiile Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, CEE și EURATOM într-o singură entitate cunoscută sub numele de Comunitățile Europene. Grupul Socialist a sprijinit acest tratat, care a contribuit la crearea unei Europe mai unite și mai integrate.
În primii 16 ani ai existenței sale, Grupul Socialist a avut șase președinți: Guy Mollet, Hendrik Fayat, Pierre Lapie, Willi Birkelbach, Käte Strobel și Francis Vals.
Imagine: Tratatul de fuziune, 1965
Pe parcursul anilor 1970, Grupul Socialist a promovat în mod activ ideea unei uniuni economice și monetare și, în 1972, Grupul și-a prezentat propriul plan pentru o uniune monetară în Europa.
În 1973, Regatul Unit, Irlanda și Danemarca au aderat la Comunitățile Europene, ceea ce a condus la o extindere a Grupului Socialist. La sfârșitul deceniului, au avut loc primele alegeri directe pentru Parlamentul European, iar Grupul socialist a devenit al doilea grup ca mărime din Parlament.
În 1974, grupul a fost redenumit în Grupul Socialist din Parlamentul European, ca urmare a înființării Parlamentului European. În această perioadă, Grupul Socialiștilor a lucrat pentru a promova pacea și democrația în întreaga lume. Grupul a fost un oponent vocal al războiului din Vietnam și a sprijinit eforturile de a pune capăt conflictului. Grupul a sprijinit, de asemenea, mișcările pentru democrație din Spania și Portugalia, care au dus la răsturnarea regimurilor lor autoritare.
Punctele-cheie ale socialiștilor din anii '70 au fost: dezvoltarea dimensiunii sociale a Comunității Europene; dreptul la muncă prin garantarea ocupării depline a forței de muncă; o politică industrială comunitară; un mediu mai uman prin standarde comune de sănătate și siguranță; securitatea socială prin standardizarea prestațiilor sociale; distribuirea veniturilor și utilizarea activelor printr-o politică comunitară a veniturilor.
Imagine: Felipe Gonzáles, Willy Brandt și Olof Palme, 1976
Începutul anilor 1980 a fost marcat de crize economice și de apariția în Europa a unor noi partide de dreapta cu politici axate pe interesele naționale. Ca răspuns, partidele socialiste la nivel național s-au unit împotriva acestui nou val de partide de dreapta. În 1981, dimensiunea Grupului Socialist a crescut pe măsură ce mai multe partide de stânga au aderat la Parlamentul European și au susținut integrarea europeană.
În 1984, Grupul Socialist l-a sprijinit pe socialistul Jacques Delors în calitate de președinte al Comisiei Europene, marcând începutul unei relații strânse între cele două părți. Președinția lui Delors a fost marcată de contribuții semnificative la Comunitățile Europene, una dintre acestea fiind pledoaria sa pentru crearea pieței unice europene. El a jucat un rol-cheie în negocierea Actului Unic European din 1986, care a avut ca scop eliminarea barierelor din calea comerțului, a capitalului și a forței de muncă în întreaga UE. Crearea pieței unice a contribuit la creșterea economică și la crearea de noi locuri de muncă în multe țări europene, ceea ce, la rândul său, a avut un impact pozitiv asupra politicilor sociale.
În 1989, Grupul a susținut candidatura lui Jacques Delors pentru un al doilea mandat de președinte al Comisiei Europene, iar acesta a fost reales cu succes. În plus, Grupul a sprijinit extinderea Comunităților Europene pentru a include noi state membre din Europa de Sud.
Imagine: Membri socialiști în campanie pentru Carta socială europeană, 1989
În această perioadă, Grupul Socialist a continuat să promoveze politicile social-democrate și să sprijine procesul de integrare europeană. Una dintre problemele majore de pe agenda socialiștilor a fost recrudescența naționalismului, xenofobiei și rasismului împotriva imigranților care vin în țările CE. Grupul PSE a răspuns acestor provocări prin promovarea politicilor menite să promoveze coeziunea și integrarea socială, inclusiv sprijinirea măsurilor de combatere a discriminării și de promovare a diversității, precum și eforturile de îmbunătățire a accesului la educație, formare și oportunități de angajare pentru imigranți și alte grupuri marginalizate.
În 1992, a fost semnat Tratatul de la Maastricht, care a creat Uniunea Europeană și a stabilit cadrul pentru integrarea economică și politică. Grupul Socialist a jucat un rol activ în negocierile care au condus la adoptarea tratatului și a sprijinit adoptarea acestuia. În luna noiembrie a aceluiași an, a luat naștere Partidul Socialiștilor Europeni (PES), o organizație socialistă transnațională formată din membri ai partidelor socialiste europene. În consecință, Grupul socialist a fost redenumit în Grupul Partidului Socialiștilor Europeni (Grupul PSE) pentru a evidenția relația dintre cele două organizații.
Până la alegerile din 1994, Grupul PES s-a concentrat pe șapte domenii-cheie în noua Uniune Europeană: crearea de locuri de muncă, egalitatea de gen, protecția mediului și a consumatorilor, crearea păcii și securității, reglementarea imigrației și combaterea rasismului, combaterea crimei organizate și promovarea democrației. Grupul PSE a câștigat un număr semnificativ de locuri și a devenit cel mai mare grup, cu Pauline Green (Regatul Unit) ca președintă.
Ideea monedei unice fusese susținută de socialiști cu zeci de ani înainte și, prin urmare, în această perioadă, Grupul PSE a sprijinit introducerea monedei euro ca monedă unică pentru Uniunea Europeană, care urma să fie creată câțiva ani mai târziu. Grupul PSE, care credea cu tărie în extinderea UE, a jucat un rol semnificativ și activ în procesul de aderare a noilor state membre din Europa Centrală și de Est ani mai târziu. Prin susținerea și sprijinirea incluziunii acestora, Grupul a jucat un rol esențial în avansarea integrării europene, încurajarea stabilității și promovarea prosperității în regiune.
Imagine: Semnarea Tratatului de la Maastricht, 1992
Atacurile teroriste din 11 septembrie au avut un impact semnificativ asupra politicii globale, iar UE nu a fost imună la aceste schimbări. Unul dintre efectele atentatelor a fost că Grupul PSE, un partid politic la nivelul UE, a început să acorde prioritate cooperării globale și schimburilor culturale. În același timp, a existat o creștere a partidelor populiste de extremă dreaptă în Parlamentul UE, care au pus accentul pe politicile naționale și pe politicile anti-migrație. Această tendință a fost evidentă în apariția partidelor populiste în state membre ale UE precum Regatul Unit, Danemarca și Țările de Jos.
În 2004, Martin Schulz a preluat conducerea Grupului PSE, care a redevenit al doilea grup politic ca mărime din Parlamentul European. Pentru a sublinia activitatea parlamentară a grupului și a se distinge de PES, acesta a fost redenumit Grupul Socialist din Parlamentul European. Ulterior, în 2009, grupul a suferit o altă schimbare de nume, devenind Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European (Grupul S&D), reflectând dorința de a include mai mult partidele naționale membre.
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a fost propusă de Convenția Europeană în 2000, procesul de redactare durând până la încorporarea sa în Tratatul de la Lisabona în 2009. În toată această perioadă, socialiștii au fost susținători fermi ai Cartei. Eforturile lor au fost decisive în negocierea conținutului Cartei și în asigurarea includerii acesteia în versiunea finală a tratatului. De atunci, Carta a devenit un document-cheie în protecția și promovarea drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană.
Imagine: Fostul eurodeputat Jo Leinen și fostul președinte al Grupului S&D, Martin Schulz, 2001
Între 2010 și 2019, Grupul S&D a continuat să joace un rol semnificativ în modelarea politicii europene. În 2010, Grupul a pledat ferm pentru instituirea unei taxe pe tranzacțiile financiare, cu scopul de a reduce speculațiile și de a contribui la bugetul UE. În aceeași perioadă, Grupul S&D a sprijinit instituirea Mecanismului european de stabilitate pentru a preveni viitoarele crize financiare și pentru a proteja și oferi asistență statelor membre.
În 2014, Grupul a avut un rol esențial în alegerea lui Jean-Claude Juncker ca președinte al Comisiei Europene, care a marcat prima dată când președintele Comisiei a fost ales pe baza rezultatelor alegerilor pentru Parlamentul European. În această perioadă, Grupul S&D a jucat, de asemenea, un rol proeminent în apărarea justiției sociale și a drepturilor lucrătorilor și a militat pentru o Uniune Europeană mai puternică și mai coezivă.
Președinții Grupului S&D care i-au succedat lui Martin Schultz, până la alegerile din 2019, au fost Hannes Swoboda, Gianni Pittella și Udo Bullmann.
Grupul S&D, aflat în prezent sub conducerea lui Iratxe García Pérez, și-a menținut poziția de al doilea grup politic ca mărime din Parlamentul European după alegerile din 2019. Una dintre prioritățile-cheie ale Grupului S&D în mandatul 2019-2024 a fost punerea în aplicare a unui acord verde european, care vizează ca UE să devină neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon până în 2050. Grupul S&D a lucrat, de asemenea, pentru a promova o tranziție corectă și echitabilă către o economie cu emisii reduse de carbon; o economie care să asigure că lucrătorii și comunitățile nu sunt lăsate în urmă.
Imagine: Fostul președinte al Grupului S&D, Hannes Swoboda, fostul președinte francez, François Hollande, și președintele Parlamentului European, Martin Schultz, 2013
Grupul S&D din Parlamentul European a fost foarte activ în actuala legislatură. În această perioadă, Grupul a fost implicat într-o serie de inițiative și politici importante, cum ar fi Green Deal, Legea serviciilor digitale și răspunsul la pandemia COVID-19.
În 2020, Grupul s-a concentrat asupra răspunsului la pandemie prin susținerea unui răspuns coordonat al UE și sprijinirea măsurilor de protecție a cetățenilor și a lucrătorilor. În 2021, Grupul S&D a avut un rol esențial în asigurarea unei rezoluții a Parlamentului European care solicită suspendarea brevetelor vaccinului COVID-19 pentru a crește accesul global la vaccinuri. Grupul a fost, de asemenea, activ în promovarea justiției sociale și a durabilității, cum ar fi prin susținerea Fondului pentru o tranziție echitabilă și prin promovarea unor obiective climatice ambițioase.
În 2022, situația din Ucraina s-a înrăutățit atunci când forțele ruse au lansat o invazie brutală, încălcând suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei. Această agresiune a Rusiei a fost condamnată pe scară largă de comunitatea internațională, iar Uniunea Europeană a răspuns printr-o serie de măsuri de sprijinire a Ucrainei și de presiune asupra Rusiei lui Putin.
Grupul S&D, ca unul dintre cele mai mari grupuri politice din Parlamentul European, a fost deosebit de vocal în condamnarea acțiunilor Rusiei și în susținerea Ucrainei. Grupul a solicitat în mod constant sancțiuni împotriva Rusiei și ca UE să adopte o poziție fermă în sprijinul suveranității Ucrainei. Aceasta include sprijinirea măsurilor de aprofundare a legăturilor politice și economice dintre cele două regiuni, precum și furnizarea de asistență umanitară celor afectați de conflictul din estul Ucrainei.
Consultați lista priorităților noastre principale aici
Imagine: Președintele S&D, Iratxe García Pérez, în Parlament
Filmul celei de-a 70-a aniversări a Grupului S&D sărbătorește călătoria noastră de 70 de ani și angajamentul nostru față de justiția socială. Filmul evidențiază realizările noastre în promovarea egalității, corectitudinii și progresului în Europa și nu numai, inclusiv legislația privind drepturile lucrătorilor, egalitatea de gen și protecția mediului. Urmăriți filmul pentru un mesaj inspirat de speranță și progres către un viitor mai just și mai echitabil.
Enrique Barón Crespo, fost președinte al Grupului Socialiștilor și Democraților, ne vorbește despre importanța grupului în ultimii ani și despre rolul pe care ar trebui să îl joace în viitor, în cadrul sărbătoririi celei de-a 70-a aniversări a Grupului Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European.
Descoperiți istoria bogată a Grupului S&D prin intermediul acestei prezentări video captivante. Faceți o călătorie prin ultimii 70 de ani de contribuții ale Grupului S&D la dezvoltarea Uniunii Europene, de la înființarea sa în 1953 până în prezent. Acest videoclip prezintă fotografii istorice ale unor momente emblematice precum semnarea Tratatului de la Roma și înființarea Parlamentului European, precum și figuri notabile care au jucat roluri semnificative în dezvoltarea Grupului S&D. Urmăriți prezentarea și obțineți o imagine a angajamentului Grupului S&D de a lupta pentru justiție socială, egalitate și democrație în Europa.
