În timp ce Comisia Europeană este pregătită să dezvăluie mult-așteptatul său Pact european privind oceanele în această joi - înainte de Conferința ONU privind oceanele care va avea loc la Nisa (Franța) în perioada 9-13 iunie - Grupul S&D îndeamnă Uniunea Europeană să se ridice la înălțimea momentului. Vremea angajamentelor vagi și a politicilor moi a trecut. Europa are nevoie acum de un plan îndrăzneț, obligatoriu și ambițios pentru a face față amenințărilor de mediu, geopolitice și sociale accelerate cu care se confruntă oceanele și comunitățile noastre de coastă.
Pentru S&D, Pactul privind oceanele reprezintă o oportunitate istorică - dar numai dacă este însoțit de o foaie de parcurs concretă și de obiective aplicabile și măsurabile. Acesta trebuie să devină un instrument real de combatere a crizelor climatice și de biodiversitate, de consolidare a suveranității europene într-o lume din ce în ce mai instabilă și să aducă îmbunătățiri tangibile pentru comunitățile de coastă și pescari.
Christophe Clergeau, co-vicepreședinte S&D pentru Green Deal, a declarat:
"Recenta autorizare de către Statele Unite a mineritului de mare adâncime este un avertisment dur: oceanele noastre rămân sub asediu. Europa trebuie să conducă rezistența împotriva acestei distrugeri ecologice. Oceanele sunt cel mai mare rezervor de carbon din lume. Ele sunt unul dintre cei mai mari aliați naturali ai noștri în lupta împotriva schimbărilor climatice și, cu toate acestea, continuăm să permitem jefuirea lor. Trebuie să acționăm pentru a ne reface oceanele, pentru a proteja biodiversitatea marină, pentru a realiza o agendă de poluare zero și un tratat privind materialele plastice, pentru a pune capăt practicilor distructive precum mineritul la mare adâncime, pentru a asigura pescuitul durabil și pentru a decarboniza transportul maritim. Deoarece oceanele poluate înseamnă fără biodiversitate, fără hrană și fără viitor, este imperativ să protejăm 30 % din zonele oceanice până în 2030, inclusiv 10 % sub un nivel ridicat de protecție, în special prin intermediul zonelor marine protejate.
"Într-o lume din ce în ce mai instabilă, Europa nu-și poate permite să își asume responsabilitățile fără să facă nimic. Cu 25 de milioane de km² de zone economice exclusive, UE este cea mai mare putere maritimă de pe planetă. Este timpul să nu ne mai comportăm ca un gigant adormit. Recâștigarea suveranității noastre în ceea ce privește sistemele alimentare, energiile albastre regenerabile și apărarea începe cu luarea de măsuri strategice îndrăznețe pe mare.
"Aceasta este, de asemenea, o chestiune de justiție socială și economică. Patruzeci la sută dintre cetățenii UE trăiesc în regiuni de coastă sau insulare. Pactul pentru oceane trebuie să ofere locuri de muncă de înaltă calitate în domeniul pescuitului, turismului și industriilor marine ecologice, susținute de investiții publice, formare profesională și sprijin pentru navele construite în Europa în transportul maritim pe distanțe scurte. Pentru a profita de aceste oportunități, trebuie să introducem un principiu de integrare maritimă pentru a adapta legislațiile existente și noi la specificitățile maritime.
"Și nu trebuie să ignorăm realitățile sociale din insule, zonele de coastă și regiunile ultraperiferice: creșterea prețurilor locuințelor, reducerea serviciilor publice și creșterea inegalităților. Pactul trebuie să includă un pilon social puternic - asigurarea de locuințe la prețuri accesibile, sprijin adaptat pentru zonele îndepărtate și investiții reale în educație, infrastructură și servicii, cu legături puternice cu politica de coeziune și o cooperare strânsă cu autoritățile locale și regionale.
"Dacă UE dorește să dea un exemplu, trebuie să dovedească acest lucru prin ambiție și acțiuni eficiente. Acest lucru începe prin punerea în aplicare integrală a legislației existente - nu prin diluarea acesteia în numele simplificării. Pentru a reuși acolo unde nu am reușit până acum, avem nevoie de o cooperare transnațională mai puternică prin intermediul strategiilor privind bazinele maritime și de revizuirea coordonată a Directivei privind amenajarea spațiului maritim (MSP) și a Directivei-cadru privind strategia pentru mediul marin (MSFD). Pentru a deveni un punct de cotitură, Pactul pentru oceane trebuie să se traducă într-un Ocean Act, un text legislativ, cu angajamente clare, obligatorii, care să producă rezultate pe teren."
