Pe fondul atacului necontenit al fenomenelor meteorologice extreme, nu mai este suficient - deși este crucial - să atenuăm schimbările climatice. De asemenea, trebuie să învățăm să trăim cu consecințele, care se produc aici și acum și care afectează cel mai puternic cetățenii și regiunile europene cele mai vulnerabile.
Constatările recente ale Agenției Europene de Mediu arată că Europa este continentul de pe planetă care se încălzește cel mai rapid. Riscurile climatice afectează totul, de la securitatea energetică și alimentară la ecosisteme, infrastructură și sănătate publică. Numai în Uniunea Europeană, inundațiile, incendiile devastatoare, valurile de căldură toridă și secetele prelungite au provocat deja pierderi economice uriașe, de peste 650 de miliarde de euro, începând din 1980, și 195 000 de victime. Potrivit aceleiași agenții, este nevoie de aproximativ 520 de miliarde de euro pe an pentru a atinge obiectivul de neutralitate climatică până în 2050 și pentru a pune în aplicare Green Deal.
Schimbările climatice exacerbează inegalitățile existente, deoarece povara schimbărilor climatice afectează în mod disproporționat comunitățile și regiunile marginalizate, făcându-le mai sensibile la impactul dezastrelor legate de climă, la insecuritatea alimentară și la instabilitatea economică. Țările europene cu venituri mai mici sunt cele mai afectate, cu rate mai ridicate ale deceselor și taxe economice mai mari asupra PIB-ului lor. Iar previziunile sumbre indică faptul că aceste dezastre și nedreptăți sociale nu vor face decât să se intensifice. În același timp, cei foarte bogați sunt cauza schimbărilor climatice. Cei mai bogați 10% din populația globală sunt responsabili pentru aproximativ 50% din totalul emisiilor. Prin urmare, reducerea inegalității este esențială pentru a aborda criza climatică.
Continentul nostru nu este pregătit să facă față acestor amenințări crescânde. De aceea, pe lângă eforturile ambițioase de atenuare a schimbărilor climatice, trebuie să punem în aplicare politici de adaptare pentru a proteja fiecare european de consecințele costisitoare. Cei mai puțin responsabili pentru emisiile de gaze cu efect de seră nu ar trebui să suporte cea mai mare povară a tranziției de la combustibilii fosili. Avem nevoie de protecție social-ecologică.
În centrul acestei viziuni se află solicitarea noastră de elaborare a unei legislații cuprinzătoare a UE în materie de adaptare - o legislație care să fie coerentă, orientată spre viitor și obligatorie din punct de vedere juridic. Deși actuala strategie de adaptare a UE reprezintă un punct de plecare esențial, aceasta nu are precizia și aplicabilitatea necesare pentru a produce rezultate tangibile. Propunerea noastră de lege privind adaptarea trebuie să stabilească obiective clare și măsurabile și să adopte o abordare holistică care să abordeze direct nedreptățile sociale, economice și de mediu subiacente.
Legislația UE privind adaptarea va trebui să se concentreze asupra investițiilor în soluții naturale - cea mai ieftină modalitate de a combate încălzirea globală, minimizând în același timp impactul acesteia asupra orașelor și zonelor rurale. Plantarea de copaci în orașe va reduce insulele de căldură și le va permite cetățenilor să respire din nou, iar investițiile în protecția solului, a apei și a biodiversității vor ajuta agricultorii să facă față efectelor nocive ale schimbărilor climatice. La fel ca Fondul pentru pierderi și daune la nivel mondial, legea trebuie să acorde prioritate regiunilor europene cele mai dezavantajate din punct de vedere economic și cele mai vulnerabile la schimbările climatice, care sunt cele mai afectate și care nu sunt în măsură să suporte costurile pe cont propriu.
Finanțarea suficientă pentru adaptare este un alt element esențial. Persoanele neasigurate sau slab asigurate care își pierd locuințele din cauza inundațiilor sau a incendiilor forestiere trebuie să fie protejate. Prin urmare, pledăm pentru crearea unui Fond european de asigurări pentru climă, finanțat de piețe și de societățile de asigurări, pentru a consolida rezistența cetățenilor și a întreprinderilor europene la efectele legate de climă. Trebuie să intensificăm evaluarea riscurilor climatice pe piața financiară și să ne asigurăm că actorii financiari își asumă responsabilitatea pentru oameni și pentru planetă. De asemenea, va trebui să redirecționăm fonduri suficiente de la bugetul UE și de la Banca Europeană de Investiții către finanțarea doar a politicilor de adaptare, dincolo de atenuarea schimbărilor climatice. Politica fiscală joacă un rol important în atenuarea schimbărilor climatice și în adaptare, atât în ceea ce privește politica de venituri, cât și cea de cheltuieli. Marile corporații, marii poluatori și ultra-bogații trebuie să își plătească partea lor echitabilă. Pledăm pentru un instrument permanent de investiții la nivelul UE pentru a ne proteja prioritățile sociale și climatice.
Acest cadru robust de adaptare și finanțarea ar trebui să vizeze persoanele care sunt cel mai afectate de schimbările climatice. Lucrătorii în aer liber, de exemplu, care se confruntă cu condiții meteorologice periculoase, cum ar fi valurile de căldură, nu ar trebui să suporte niciun risc financiar și ar trebui să poată lua parte la deciziile privind politicile de adaptare la locul de muncă. Potrivit Organizației Internaționale a Muncii, din 2000, în UE s-a înregistrat o creștere de 42 % a deceselor la locul de muncă cauzate de căldură. Cadrul ar trebui să vizeze, de asemenea, lucrătorii angajați în acele sectoare care se îndepărtează de combustibilii fosili, cum ar fi sectorul auto sau cel energetic. Politicile de protecție a pieței muncii, împreună cu inițiativele de recalificare pentru a evita pierderea locurilor de muncă, sunt esențiale pentru a nu lăsa pe nimeni în urmă.
Schimbările climatice nu sunt doar o problemă de mediu, ci și o chestiune de justiție socială. Orice pretenție de a fi în slujba oamenilor sună a gol dacă ignoră această criză existențială. Pe de altă parte, tranziția noastră către un viitor durabil poate avea succes doar dacă este înrădăcinată în justiția socială, dacă le oferă oamenilor speranță pentru viitor și dacă nu lasă pe nimeni în urmă - un acord verde cu o inimă roșie.
Iratxe García Pérez, președinte al Grupului S&D
Mohammed Chahim, vicepreședinte S&D pentru Green Deal
